Unealtă folosită la cioplitul lemnului, de forma unui ciocan. Prevăzut cu un capăt metalic drept iar celălalt mult lățit și curbat cu muchia ascuțită. Prezintă un lăcaș dreptunghiular pentru o coadă scurtă, din lemn. Realizat în atelier rural. Cromatică: culoarea naturală a lemnului, negru.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai bruni. Sfântul este îmbrăcat în straie brune și mantie verde și un înger de sus mână caii cu aripile galbene și bronzii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul gri aruncat și un țăran plugar. Între cele două registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Fondul este gri petrol al cerului înnourat de ploaie. În registrul superior este Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând și Ochiul înscriu în triunghiul Divin. În registrul inferior sunt elemente de vegetație, fitomorfe și un iepuraș brun-bej-cefeniu. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: verde kaki, bronziu, cafeniu, brun, bej, gri, bronziu și alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Proroc Ilie Elisei.

Vas ceramic sferoidal, bombat în partea mediană cu gât larg și scurt, gura având marginile răsfrânte spre exterior, prezintă două toarte simetric laterale, ce leagă gura cu partea de diametru maxim a vasului. Ornamentații în partea superioară a ulciroului ilustrând motivul dintelui de lup, specific centrului ceramic Săcel, dispus în alternanță pe ambele părți a unei linii continue incizate dispuse circular, încadrată de două dungi negre, pe ambele fiind suprapusă câte o linie ondulată. Peste registrul decorativ principal se suprapun ușoare incizii ce urmează linia decorației centrale. Cromatică: cărămiziu; negru.

Fotografie de atelier ce prezintă o femeie așezată pe covor și care fumează dintr-o pipă cu apă. Imaginea este realizată pe hârtie albuminată, după un clișeu pe sticlă și este lipită pe un carton gros, de culoare gri. Pe clișeu, însemnare manuscrisă cu numărul clișeului „1337” (practică frecventă în opera lui Antoin Sevruguin). Aceeași imagine apare în „The Nelson Collection of Qajar Photography”. Fotografia din colecția Muzeului ASTRA face parte dintr-un album ce conține 51 de piese, realizate pe hârtie albuminată, aparținând lui Antoin Sevruguin. Acestea prezintă tipuri umane, peisaje și arhitectura din Iran de la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX lea, în perioada dinastiei Qajar. Pe coperta albumului, confecționat din imitație de piele roșie, apare textul „Teheran” realizat cu tuș auriu, prin presare, încadrat într-un paspartu cu modele persane, realizat tot prin presare. Pe verso, însemnare manuscrisă, în limba germană, parțial descifrabilă: „Nr. 35. / …”; ștampilă: Muzeul „Brukenthal” Sibiu / Nr. ....; număr de inventar MCPR 2283.

Fotografie de atelier, cu fundal pictat și elemente de recuzită (fus, furcă). Prezintă două femei în costume populare românești de sărbătoare din zona Sibiului. Acestea țin în mâini fuse și furci de tors. Fotografia este realizată pe hârtie lucioasă, sensibilizată cu gelatino-bromură de argint, după un clișeu pe sticlă. Este lipită pe un carton de culoare albă, lipit la rândul său pe un carton verde. Sub imagine, marca atelierului fotografic: „Foto-Splendid / Mircea Iuga / Săliște-Poiana”. V: Pe verso însemnare manuscrisă, în limba română: „Florea Ruxandra / Poiana Sb.”. Număr de Inventar MCPR 2569.