solniță

Icoana ilustrează o tematică iconografică foarte rară: întâlnirea dintre Sfânta Mare Muceniță Varvara, tânără și frumoasă, și Preacuviosul Părinte Bartolomeu, care îi aduce flori, finic. Între cei doi este un spațiu larg gol, de așteptare, de înaintare, de un aparent vid, plin cu o energie Dumnezeiască. Mănunchiul de flori întins de mâna Părintelui aduce aminte de crinul adus de Sfântul Arhanghel Gavriil, BunaVestire adusă de la Sfântul Duh. Scenografia este echilibrat-compozițional, formată din elemente de arhitectură: două coloane cu trei arcade, sfinții sunt stâlpii, pe care se sprijină și de data aceasta Sfânta Treime. Veșmintele sunt ocru-bej-pământii, monahicești, iar gesturile sunt de dăruire-primire-păstrare. Este a atmosferă foarte caldă și primitoare în această icoană. Cromatica este caldă și mângâietoare, asemenea celei de Laz, de pe Valea Sebeșului: albastru regal, albastru ceruleum, verde brad, kaki, ocru, beij, brun, alb, negru. Icoana este încadrată de un chenar decorativ geometrizant, format din romburi alternativ-cromatizate, minuțios și delicat pictate și potrivite. Icoana este datată 1901. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfânta Varvara Bartolomeu.

Recipientul este tip strachină, fiind realizat la roată, din lut având formă tronconică, cu gura mai largă decât baza, cu buza dreaptă și înaltă. Pe pereții interiori, vasul este decorat prin stropire cu pete neregulate, de cele mai multe ori suprapuse, de diferite culori (motive vegetale stilizate, traversate de cercuri concentrice). Interiorul vasului este smălțuit cu smalț de cromatică crem. Pe buza vasului se identifică, insular, urme de vopsea albă. Suprafața buzei vasului prezintă zone neregulate. Vasul este smălțuit doar la interior. Cromatică: fundal interior crem; fundal exterior cărămiziu; motive: brun; maro; alb.

Sfântul Haralambie omorând ciuma

Instalație de uz casnic, realizată din lemn de salcâm și fag, și elemente metalice. Sucala este formată din suportul de susținere și sucala prorpiu-zisă. O scândură patrulateră, în care au fost fixate două tije din lemn, care prezintă la rândul lor câte un orificiu circular, compun suportul de susținere. Sucala propriu-zisă este formată însă dintr-o tijă circulară din lemn, dispusă orizontal, pe care a fost fixată o roată, și la capătul căreia au fost atașate două elemente metalice. Nu prezintă motive decorative. Sucala era folosită în gospodărie pentru depănarea lânii, sau a altor materiale textile. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; culoare patinată a metalului.