Pistol de buzunar (Terzerol), sistem de dare a focului cu capse, cal. 11 mm

Unknown artist

Pistol de buzunar (tip Terzerol) cu țeavă octogonală și sistem de dare a focului cu capse. Aceste tipuri de pistoale încep să se răspândească din secolul al XVIII-lea, apariția lor fiind legată de îmbunătățirile aduse sistemului de dare a focului cu amnar și cremene, care făceau posibilă purtarea în relativă siguranță a unui pistol încărcat. Începând cu deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, apariția și dezvoltarea capselor de percuție au dus la îmbunătățirea, simplificarea și înmulțirea acestor tipuri de arme (denumirea lor generală în engleză este de pocket pistols, fiind numite totodată coat pistols și lady’s pistols, primele două pentru a evidenția caracteristica lor de a putea fi purtate ascunse în buzunarele hainelor, iar cea de-a treia denumire vizând dimensiunile cu mult reduse spre deosebire de cele aflate în dotarea armatelor epocii, iar pe site-urile de licitații acestea sunt denumite Terzerol, termen de origine italiană preluat de către spațiul german). Tipologia acestora este asemănătoare, cu mecanismul de dare a focului poziționat central (eng. boxlock) care presupunea cocoșul-percutor pe mijloc și mutarea unor piese în interior, aceste caracteristici constituind avantaje pentru purtatul ascuns (eng. concealed carry), deoarece micșorau posibilitatea incidentelor precum blocarea pistolului în haină la scoaterea din buzunar ori executarea unui foc accidental. De cele mai multe ori, erau vândute în perechi. Pe lângă dimensiunile reduse (lungime 195 mm, lungime țeavă 77 mm, înălțime 90 mm, lățime maximă 23 mm, diametru interior țeavă aprox. 11 mm), comune acestui tip de armă, pistolul de față, având nr. inv. 2139, se remarcă prin simplitatea construcției, acesta reprezentând practic un model de bază și nu unul de lux (care puteau avea trăgaciul rabatabil și decorații realizate prin incizare/dăltuire). Țeava, trăgaciul, garda trăgaciului, cocoșul-percutor și mecanismele sunt realizate din oțel, prin forjare, călire și, după caz, găurire, îndoire, poansonare, șlefuire, iar mânerul a fost realizat din lemn, prin cioplire, fasonare, dăltuire și șlefuire. Piesele sunt prinse cu nituri și șuruburi. Pistolul a fost restaurat prin curățarea ruginei (inclusiv a mecanismelor interioare, deoarece șuruburile și niturile nu sunt cele originale), umplerea cu rășină a unei porțiuni lipsă din mâner (posibil și a unor crăpături/fisuri mai adânci) și protejat prin aplicarea unui strat de lac. Totodată, arma are țeava găurită pentru scoaterea sa din funcțiune. Pistolul prezintă mai multe marcaje poansonate pe partea stângă și dreaptă, la baza țevii și pe culată, astfel: pe partea stângă, de două ori 24 (de două ori), iar pe partea dreaptă, două coroane germane imperiale a germaniei și litera U (de două ori), respectiv 11.11, ultimul fiind prezent doar pe țeavă. 11.11 poate reprezenta calibrul armei, iar 24 seria (având în vedere că numărul este poansonat atât pe țeavă cât și pe culată, iar coroanele germane și litera U sunt marcaje de testare, inspecție și acceptare (eng. proofmarks) conform normelor de aplicare a a legii proofingului din 19 mai 1891 (Bekanntmachung, betreffend die Ausführung des Gesetzes über die Prüfung der Läufe und Verschlüsse der Handfeuerwaffen vom 19. Mai 1891) (publicate în nr. 33/1892 al Monitorului Oficial al Imperiului German — Deutsches Reichsgesetzblatt la 22 iunie 1892, intrată în vigoare din 29 iunie 1892), punctul 15, alineatul a), semnificând folosirea unei singure probe de testare (cu folosirea unei încărcături de pulbere de 1,5 mai mare decât cea uzuală și a unui proiectil obișnuit), coroana imperială fiind simbolul probei de testare, iar coroana imperială având dedesubt litera U semnificând marca de inspecție. Conform acestora, putem data producția pistolului începând cu jumătatea anului 1892, iar cea de sfârșit a perioadei către anul 1914, majoritatea acestor tipuri de arme civile fiind oprite din producție odată cu orientarea industriei către cea militară în Primul Război Mondial, ulterior conflictului fiind înlocuite cu modele mai avansate de pistoale și revolvere. Încărcarea armei începea prin deșurubarea țevii cu un instrument special, după care, cavitatea special destinată din culată se umplea cu praf de pușcă obișnuit (pulbere cu fum, având rolul încărcăturii de azvârlire), peste care se așeza proiectilul (sferic, din plumb), moment în care țeava putea fi înșurubată. În continuare, se ridica cocoșul în poziția de siguranță, capsa de percuție, care conținea explozibili sensibili la impact, având rolul încărcăturii de inițiere, se așeza pe suport (țâță, conform terminologiei epocii, eng. nipple), după care cocoșul putea fi ridicat în poziție armată (caz în care arma devenea gata de tragere), ori păstrat în aceeași poziție pentru a putea fi folosit ulterior (totuși, având în vedere sensibilitatea prafului de pușcă la umezeală și chiar a capselor de percuție, timpul potențial de păstrare în siguranță a armei încărcate nu putea fi unul îndelungat). A fost identificat un pistol identic vândut de către compania germană de comerț prin poștă Adolf Frank Export Gesellschaft (întâlnită mai ales sub acronimul ALFA), care, asemenea mai celebrei companii Manufrance, funcționa drept vânzător al unor bunuri produse de către terți. În catalogul său din 1911, o pereche de pistoale de acest tip, fabricate de către firma „Remi” (posibil franceză, conform numelui), se vindea cu 2,4 mărci, o marcă fiind echivalentă cu aproximativ 5 euro. Arma se prezintă într-o stare relativ bună. Țeava nu se mai poate deșuruba, însă sistemul de dare a focului, deși slăbit, încă este funcțional din punct de vedere mecanic. Montarea de după restaurare a lăsat câteva spații libere între unele componente. De asemenea, găurirea țevii a fost făcută grosolan, cocoșul are pe partea stângă urme de pilire (posibil pentru electroliză), în interiorul țevii a reapărut rugina, iar lacul folosit este lucios.