Biserica din comuna Ribița - sec.XIV, județul Hunedoara (1982)

Suprafața icoanei este împărțită în trei registre suprapuse, de dimensiuni egale, încadrate în chenare(unul lat și două înguste). În registrul superior sunt redați, 3/4: Maica Domnului a Patimilor (cu 7 săbii înfipte inimă), Sfântul Nicolae și Sfântul Haralambie; Aureolele trasate cu o linie îngustă depășesc linia chenarului. Registrul II: Sfinți trei ierarhi - Grigore Bogoslov, Vasile cel Mare și Ioan Zlotoust ( în dialog, ținând Evanghelii în mână), veșminte arhierești. Central este redată Învierea, în reprezentarea iconografică a creștinilor ortodocși a coborârii lui Iisus la Iad, zdrobind prțile acestuia, pentru a salva sufletele binecredincioșilor din gura gheenei(stânga), în fundal, Noe și Ilie. Ultima casetă a acestui registru, Sfântul Daniil având crucea în mâna dreaptă și un rotulus în stânga; Registrul inferior: suită de sfinți: Sf. Muceniță. Elisaveta, Sf. Muceniță. Dotinia(?), Sf. Cuvios Miron, Sf. Muc. Feodor, Sf. Apostol Petru, patriarhul Nifon , Sf. Apostol Pavel, Sf. Prorooc Ioan, Sf. Cuvioasă Ksenia, Sf. Mucenică Ulita și sfântul mucenic Kirik. Fond auriu cu incizii, motive florale ample, borduri perlate la veșminte; Inscripții în dreptul fiecărui personaj și a fiecărei scene, cu litere chirilice. Cromatica: fond auriu (foiță aplicată pe grund), roșu, verde deschis, albastru, alb, negru.

Crucea este alcătuită din două brațe aproximativ egale, cu profil variabil, mai groase la capete, asamblate cu cuișoare mici de fier. Brațul de jos are o scobitură în care se fixează bățul praporului. Celelalte brațe au montată în capăt câte o bobiță sferică.Crucea este vopsită cu culoare roșie.Praporul este un steag bisericesc pictat pe ambele fețe cu scene religioase. Se fixează pe un băț lung, la capătul căruia se află crucea de steag(de prapor). Praporii se poartă la diferite procesiuni(înmormântări , binecuvântarea holdelor, apelor, cereri de ploaie, pelerinaje. etc). În restul timpului se păstrează în biserică.

Țăran, Cornova, Basarabia, 1931

Epitaful este o icoană pe pânză înfățișând înroparea lui Isus. Acesta se păstrează în altar , în Vinerea Mare, sau vinerea Prohodului fiind așezat pe masa pe sub care trec credincioșii(numită aer), apoi se înconjoară cu el biserica de trei ori iar în final se intră în biserică pe sub acest epitaf, în semn de participare simbolică la îngroparea Domnului. Scena este redată pe orizontală, într-o manieră îngrijită, populară, asemănător icoanelor pe sticlă. Prohodul Domnului este redat conform erminiei, cu accente populare(soarele și luna antropomorfizate, decor floral). Iisus coborât de pe cruce, este culcat pe un lințoliu alb, ținut de către Iosif din Amariteia ajutat de Nicodim. Mântuitorul este plasat deasupra unui catafalc, în fața acestuia doi îngeri cu mâinile întinse, în partea cealaltă grupul mare al celor care îl plâng pe Iisus,având-o central pe Fecioara Maria cu brațele desfăcute. În stânga ei femeile mironosițe, Maria Magdalena și Maria lui Cleopa, în dreapta doi îngeri. Un element interesant, copilul sfânt aflat în fața Maicii, strângând sângele care încă țășnește din rănile lui Iisus. Lateral doi îngeri în veșminte albe, diaconești, cu câte o mână la ochi. În spatele grupului, pe fundalul albastru ultramarin, crucea patimilor flancată de cei doi aștri antropomorfizați. Decor floral discret pe fond. Compoziția este aproape perfect simetrică, echilibrată cromatic. În colțuri cei patru evangheliști, foarte asemănători, cu pana într-o mână, în cealaltă cu o carte, pe fondul unui interior, redați în medalioane rotunde, între care este scris textul pe toate laturile.