Amor ascuțindu-și arcul

Heinz cel Bătrân, Joseph

Tabloul nostru a fost achiziționat ca opera a școlii germane, executată de un anume pictor Rengel dupa Correggio (1844), înscrisă apoi în școala germană, anonimi (1893) și în cele din urmă Csaki (1909) precizează corect autorul lucrării originale după care s-a făcut copia și anume Parmigianino, fără însă a-l cunoaște și pe cel care a executat lucrarea. Atribuirea actuală o datorăm Mariei Olimpia Tudoran (1984) care intrând în posesia catalogului Pinacotecii de la München realizează că tabloul de la Sibiu este de Joseph Heintz cel Bătrân și reprezintă cea de a doua replică pictată de acesta. Lucrarea va fi expusă în expoziția organizată de M. Tudoran în anul 1991, în cele cinci săli de la fațada palatului Brukenthal, intitulată "Replici și interpretări după operele unor mari maeștri italieni", în care apare pentru prima dată numele lui Joseph Heintz cel Bătrân. Tabloul îl reprezintă pe Amor ca pe un adolescent nud, înaripat, în picioare, văzut din spate, cu capul întors ușor spre stânga, cioplindu-și cu cuțitul un arc. Formele sale scăldate în lumină, sunt rotunde, ușor plinute, redate într-un ocru pal, detașându-se cu claritate pe un fond brun închis, în registrul inferior sunt redate busturile a doi puști șăgalnici. De remarcat este tratarea formelor într-o manieră aproape sculpturală.