Cheiul Senei înspre Notre Dame

Galien Laoue, Eugéne

Subiect preferat de peisagiștii francezi, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în peisajul urban al Parisului, cheiul Senei este redat în trei planuri, accentul fiind pus pe primul plan cu malul și ambarcațiunile ancorate aici, tratate în mod realist, viguros, cu sublinierea contururilor și tranșarea netă a petelor de culoare. Planul secund este apa Senei și arhitectura orașului cu biserica Notre Dame central, sugerată prin formă și culoarea neutră gri închis, care centralizează compoziția. Ocupând aproape jumătate din compoziție, cerul pare a continua edificiile arhitecturale din planul secund, fiind tratat într-o pensulație liberă, cu tușa largă, spontană, lejeră, într-o viziune impresionistă.