Cănceu

Obiect de uz casnic realizat din lemn de esență tare, de formă sferoidală. Acesta prezintă un gât îngust și un mâner de sârmă în partea superioară și patru piciorușe subțiri în partea inferioară. Obiectul este decorat prin incizie (cercuri concentrice) și prin pictare cu pensula (motive florale aproape șterse). Recipientul este prins în plasă metalică pentru protecție. Piesei îi lipsește dopul. Utilizat la păstrarea și transportarea lichidelor. Cromatică: culoarea naturală a lemnului; cărămiziu; galben; verde.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Ioan Scărarul, îmbrăcat în sacos negru și mantie-omofor roșu, cu interiorul crem-deschis, împodobit cu elemente decorative florale punctiforme albe. În mâna stângă are cartea „Scara dumnezeiescului urcuș", iar în mâna dreaptă ține o Cruce foarte mare, asemenea unei scări, propovăduind, astfel, că scara duhovnicească este luarea crucii și urmarea Lui Hristos. Se remarcă expresivitatea trăsăturilor chipului Sfântului Cuvios. În registrul inferior este un deal verde, cu elemente fitomorfe și vegetale. În registrul superior este cerul întunecat de noapte, cenușiu. În partea îndepărtată stângă a sfântului este o mănăstire mică, pictată cu alb și roșu. Întreaga icoană este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori galbene. Mănăstirea albă, cu acoperișul roșu, ghirlanda de flori galbene, dealul verde sunt de un impact vizual, estetic, artistic, teologic deosebit. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, verde de China, cenușiu-negru, galben, brun, ocru, alb, negru. Icoana este pictată de Pavel Zamfir Zugrav din Laz, Valea Sebeșului. Icoana are semnătura autorului, este datată 1881. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Ioan Scărarul.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos verde-văratic, felon roșu vermillon și epitrahil galben, cu o cruce mică orange, cu aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă albă, lungă sură și părul șaten-castaniu lăsat pe umeri. În mâna stângă are Sfânta Evanghelie închisă și cu mâna dreaptă Binecuvântează, și ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are secera în mână și coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta este Dumnezeu-Tatăl Binecuvântând, de pe o mandorlă de nouri albi-crem și în stânga sfântului ierarh, este un înger îngenuncheat pe un nor, cu aripile galbene, care așează cununa de mucenicie pe capul Sfântului Haralambie. În registrul inferior, este o alternanță de câmpuri galbene-verzi cu elemente florale de câmp, iar în registrul mediu sunt elemente de arhitectură. Fondul icoanei este cerul albastru regal cu steluțe albe-roșii, astfel creându-se o simetrie compozițională. Cromatica este armonioasă: albastru regal, cobalt, roșu vermillon, galben chihlimbar, verde văratic, brun, bej, crem, alb, negru se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos Sf Mucenic Haralambie. Icoana este din Țara Oltului, Șcheii Brașovului.

Obiect de mobilier de formă paralelipipedică cu patru picioare scurte și muchii în prelungirea picioarelor cu linii verticale incizate. În partea frontală are o stinghie orizontală, mediană. Prezintă capac și broască de cheie sub acesta. Cromatică: maron pe fund; picioare si muchii brune (vopsite).