Cercetare Bucovina. Mănăstirea cu biserica Sucevița (1980)

Ioan George Andron · 1980

Biserica de la Mănăstirea Sucevița cu hramul ”Învierea Domnului” a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial, în august 2010. Biserica a fost zidită între anii 1582 - 1584, construită în stilul arhitecturii moldovenești, stil consolidat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Stilul este o îmbinare armonioasă a elementelor de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova. Pictura exterioară a Mănăstirii Sucevița este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldovenești cu pictură exterioară, singura care-și păstrează latura de nord, unde este reprezentată scena „Scara Virtuților" (Scara Sf. Ioan Scărarul). Îmbinarea culorilor, predominante fiind verdele crud metalic și roșu, culoare atribuită Duhului Sfânt, simbolizând înnoirea duhovnicească, care se evidențiază printr-o multitudine cromatică, armonizându-se cu verdele pădurilor și al pășunilor care înconjoară mănăstirea. Specific la Sucevița, este caracterul narativ al picturilor, ceea ce a făcut ca unitatea ansamblului să fie fărîmițată într-o mulțime de mici tablouri, fiecare cu personalitatea lui artistică. Pictura Suceviței este cel mai complex ansamblu iconografic dintre bisericile feudale din Moldova. Incinta mănăstirii este un patrulater cu laturile de 100 si 104 metri, înconjurat de ziduri înalte de 6 metri și groase de 3 metri, fiind construite din piatră brută având ca liant mortarul. Zidurile prezintă în partea superioară guri de tragere care erau accesibile printr-un drum continuu de strajă, reconstituit astăzi doar parțial, iar cele patru turnuri de colț ale perimetrului, alături de cel de la intrare, situat pe latura de nord, întăresc impresia de cetate medievală dată de zidurile masive. În incinta mănăstirii se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri unde ar fi fost ascunsă o fabuloasă avere, conform mărturiei lui Ion Neculce. Cel de-al patrulea turn de colț – Turnul clopotniță, situat în colțul de nord-vest al incintei, are planul pătrat și este prevăzut spre exterior cu trei masive contraforturi etajate, adăugate probabil mai târziu pentru întărire, camera clopotniței adăpostind cele două clopote din vremea ctitorilor, decorate cu stema Moldovei și armele familiei Movileștilor. Turnul de intrare în curtea mănăstirii are planul pătrat și este poziționat în mijlocul laturii nordice, fiind străjuit în afara incintei de două contraforturi impozante, prezentând deasupra gangului boltit două etaje dintre care primul este destinat paraclisului Buna Vestire. Tot la Sucevița se găsește, în fosta sală de consiliu a mănăstirii, un muzeu ce găzduiește o colecție extrem de valoroasă de broderii din secolele XV-XVI, portretele fraților domnitori Movilă, tetraevangheliare ferecate în argint aurit, o capsulă din argint aurit cu o șuviță din părul Doamnei Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă, sau un iconostas sculptat în lemn de tisă în stil baroc-rococo în 1801. Datorită valorii sale complexe și îndeosebi a rolului educativ, religios, cultural, etc, faima mănăstirii Sucevița a trecut de mult hotarele țării. Această superbă perlă a ortodoxiei românești înscriindu-se în rândul operelor de cultură universală.