Cercetare Bucovina, Vatra Moldoviței. Mănăstirea și biserica (1980)

Ioan George Andron · 1980

Mănăstirea Moldovița este una dintre cele mai vechi așezări călugărești, cu o valoroasă istorie, una dintre bijuteriile artei vechi moldovenești, aflată pe lista obiectivelor din patrimoniul cultural mondial al UNESCO. Biserica Mănăstirii Moldovița, cu hramul „Buna Vestire”, continuă stilul arhitectonic al mănăstirilor moldovenești; în 1537 biserica mănăstirii Moldovița a fost pictată (pictura este atribuită meșterului Toma “Toma de la Humor”, cel care a pictat și Mănăstirea Humor) în frescă, atât în interior cât și în exterior, în stil post - bizantin, cu unele elemente noi, caracteristice școlii de pictură bisericească din Moldova. Picturile au un contur ferm, care delimitează siluetele, și mai ales o cromatică mai vie, păstrată mult mai bine, cu asocieri îndrăznețe, cu o dominantă de pământuri (roșu, galben, mai puțin verde), combinată cu albastru și adaos de alb strălucitor de var. Scenele se desfășoară pe un fundal de albastru întunecat, virat uneori spre cenușiu la interior, sau spre violaceu la exterior datorită factorilor de mediu care au acționat în timp asupra picturii. Pictura exterioară a Bisericii „Buna Vestire" s-a păstrat cel mai bine, dintre toate bisericile bucovinene. Mai ales pe fațadele de la sud și est există picturi care nu au fost șterse de trecerea timpului și care sînt capabile să arate cît de luminoase erau fațadele decorate în timpul domniei lui Petru Rareș. Chiar sub streșini, sînt 105 nișe, fiecare cu câte un înger pictat. Pe pilonul vestic, în partea stîngă a intrării și pe înalta deschizătură a fațadei sudice, sînt trei Sfinți militari pe cai care stau în picioare cu o sabie sau o suliță în mîini. Cel mai sus se află Sf. Gheorghe, apoi Sf. Dumitru și Sf. Mercurius. Pe fațada sudică, se află cîntecul religios Acatistul. Cele 24 de strofe ale imnului acoperă patru registre. Culorile folosite de pictorii din evul mediu și-au păstrat caracterul viu. Galbenul de Moldovița ar merita să fie la fel de renumit ca albastrul de Voroneț. Privită de departe, astfel încît să nu mai poți distinge bine siluetele și contururile, pictura oferă pete odihnitoare, armonioase de culoare, combinație între galben și azurul cerului. Înspre vest, intrarea în biserică se face printr-un pridvor cu cinci arcade: trei se deschid spre vest și câte una spre nord și sud. Cele trei abside exterioare – una a altarului și două ale naosului - sunt împodobite cu picturi reprezentând scena rugăciunii tuturor sfinților, cărora li se alătură imaginile reprezentanților culturii clasice: Pitagora, Platon, Aristotel și Sofocle, considerați precursori ai creștinismului. Pe fațada de nord, din cauza intemperiilor, pictura s-a deteriorat mult. În partea superioară se păstrează două registre ilustrând momente din Viețile Sfinților Ioachim și Ana. În continuare, în dreptul pronaosului se păstrează cincisprezece scene, în două registre: Predica Sfinților Apostoli și scene din viața Sfântului Antonie. Voievodul Petru Rareș, iubitor de artă ca și tatăl său Ștefan cel Mare, vrând să continue existența Mănăstirii Moldovița, alege locul puțin mai la șes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun și construiește actuala Biserică a Moldoviței. Piatra a fost adusă din valea râului Moldovița sau spartă din coasta muntelui de la Vama, nu departe de mănăstire. În aceeași epocă, el împrejmuiește biserica cu ziduri și turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortărețe, închizând un patrulater cu laturile de 40 de metri, gros de 1,20 metri și inalt de 6 metri, acest zid se mai păstrează doar pe trei laturi, spre sud fiind, în parte, dărâmat. Biserica și turla sunt ornate, în exterior, la cornișă, cu un rând de ocnițe și firide alungite la abside, iar acoperișul bisericii este construit din șiță de brad.