Piesă ceramică de formă pătrată, smălțuită și angobată, cu rol decorativ. Laturile pătratului sunt marcate de două chenare, primul vălurit, al doilea în linie dreaptă. Ornamentată cu motive avimorfe, geometrice și floral-vegetale: o pasăre mare (o pupăză?), dispusă central, care privește spre dreapta, fiind încadrată în patru flori diferite. Pe două din margini sunt pictate puncte negre în cercuri maro. Motivele au fost la început incizate, iar apoi pictate. Pe spate, cahla este prevăzută cu un orificiu pentru prinderea aței. Tot aici, este inscripționat numele meșterului olar, "Colibaba". Cromatică: fond: alb; motive: verde, galben, maro, negru.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-negre și mantie roșie și mână caii roșii cu aripi bronzii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi-negrii, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. Cerurile albastru-întunecate, de apus de soare, au firicele roșiatice, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de brun, kaki, roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Prooroc Ilie. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Compoziția este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de flori roșii, frunze negre. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, roz, albastru violaceu, gri, brun, cafeniu, verde kaki, negru, alb. Icoana aparține lui Matei Țimforea, Cârțișoara, Țara Făgărașului. Icoana este datată 1877.

Blidăraș cu două compartimente pentru sprijinirea farfuriilor prevăzute în partea din față cu un rând de speteze ondulate pe laterale prin traforare. Sub cele două se regăsește un rând de 5 cuie pentru atârnarea altor ustensile de bucătărie. Cele două margini laterale sunt decorate prin traforare. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Icoana reprezintă Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, Binecuvântând zdrobește ușile iadului. Mântuitorul este înfășurat cu o mantie gri în jurul coapselor și a mijlocului. Mormântul este deschis, Îngerul martorul Învierii, stă îngenuncheat în stânga mormântului. În dreapta mormântului sunt doi ostași romani, uimiți. Icoana de Nicula are o cromatică armonioasă: galben-solar, roșu vermillon, alb, albastru cobalt, verde brad-pădure, negru, gri cenușiu. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin. Inscripția în româno-chirilică se traduce Învierea. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Fotografie de exterior realizată pe un pod. Hârtia fotografică este sensibilizată cu gelatino-bromură de argint de argint, prin D.O.P. (developing-out paper – imprimare prin developare). Prezintă două landlerițe în costume de sărbătoare - pe cap au batice, haine cu mâneci lungi, fuste lungi negre, șorțuri din materiale cu imprimeuri, în picioare pantofi. Hârtia fotografică pe care a fost imprimată imaginea este „Agfa Lupex”, foarte populară până în anul 1945. Pe verso urme de lipire / dezlipire de pe un alt supor; marca Agfa Lupex; lipit număr inventar 3030 CL, Turnișor.