Obiect de cult confecționat din lemn. Formă de stâlp, se sprijină pe trei picioare traforate; corpul este strunjit și pe alocuri decorat cu linii incizate; în capăt are fixată o plăcuță circulară de metal în formă de farfurie, cu marginea ondulată, care prezintă pe mijloc un tub cilindric în care se introduce lumânarea. Cromatică: albastru; maro; auriu.

Trupul neînsuflețit al Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este înfășurat în pânza albă a giulgiului. Ca într-o albie este ținut de Sfinții Iosif și Nicodim. Maica Domnului Îndurerată este cu mâinile ridicate, dorind sa cuprindă în brațe Trupului Lui Iisus Hristos. Gestul Maicii este și de ocrotire, cuprindere, îmbrățișare, dar și de înălțare a rugăciunilor. În dreapta Maicii Domnului sunt două dintre femeile mironosițe, în stânga Maicii Domnului este ucenicul cel iubit Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, în spate este un alt ucenic și un înger. În registrul inferior, sunt doi îngeri, care susțin de jos, Trupul Mântuitorului. Veșmintele personajelor sunt într-o cromatică alternativă de roșu vermillon și verde. În registrul superior îndepărtat, este crucea cu cununa de spini, cu inscripția IHRI- Iisus Hristos regele iudeilor. Maria Magdalena are în mână un alabastru cu mir, pentru îmbălsămare. Desenul este fin și rafinat. Chipurile au o expresivitate magnetizantă. Cromatica armonioasă se întrepătrunde cu rafinamentul desenului expresiv-trăsăturile chipurilor, faldurile veșmintelor, giulgiului. Icoana este din Țara Oltului, Șcheii Brașovului. Cromatică: roșu vermillon și verde, albastru ceruleum, gri, alb și negru.

În centrul icoanei este Crucea, iar în dreapta crucii este Sfânta Împărăteasă Elena, și în stânga este Împăratul Constantin cel Mare, fiul ei. Deasupra fiecăruia este inscripționat numele, inversat. Veșmintele sfinților împărați sunt pictate cu roșu vermillon, albastru bleu-ciel, alb, în alternanță liniară. Poartă coroane împărătești și aureole de sfinți, mantiiile de împărați le au prinse la gât cu fibulă. În spatele fiecăruia este câte un înger păzitor, heruvim sau serafim, pe o mandorlă mică de nouri albi. În registrul superior, deasupra crucii, pe mandorle rotunde de nouri albi în fața unui mănunchi de raze de lumină de culoarea bronzului copt, este Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Fondul este albastru ceruleum, în registrul superior, cu stele albe și roșii. În registrul inferior sunt fășii paralele de dealuri de verde și galben, cu două lujere uriașe, flancându-i pe sfinți de-a dreapta și de-a stânga. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un volutele unei draperii crem și bej, o cortină ce deschide ideatic Cerurile. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ceruleum, albastru bleu-ciel, verde kaki, olive, bej, brun, ocru, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Constantin Elena. Icoana reprezintă pictura din Țara Oltului.

Castron cu fundul îngust, pereții înalți și evazați. Decorul este fin incizat, în tehnica sgrafitării, înainte de pictare. Motivul central: trei flori de lalea (cea din centru dispusă vertical), între ele intercalați doi sori. În partea de sus a castronului, între linii concentrice, spre buză, un motiv geometric-floral stilizat (arc de cerc, arc punctiform, linii drepte și ondulate). Pe spate, castronul are o gaură pentru ață și incizată, deasupra bazei, inscripția ,,Colibaba''. Cromatica: fond: alb; motive: verde, galben, brun.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie roșie și mână caii cu aripile aurii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior, fiind trei registre paralele, este Dumnezeu-Tatăl, care binecuvântează și un înger. Între cele trei registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Cerurile roșiatice, de apus de soare, au firicele albastre, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu, alb, albastru, verde mușchi-de-pădure, auriu-bronziu, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.