Thais în infern

Courtois, Gustave

Pictura face referire la un episod relatat la finalul Cântului al XVIII-lea din Infernul de Dante Alighieri, în care cei doi protagoniști ai Divinei Comedii, Dante și călăuza sa, Virgiliu, o întâlnesc în drumul lor prin lumea celor damnați pe curtezana Thaïs – personaj de inspirație ciceroniană –, înlănțuită pentru totdeauna pentru faptul de a se fi făcut vinovată de păcatul lingușirii. Compoziția lui Courtois este fidelă textului dantesc în care episodul la care ne referim este construit ca un „tablou” la care personajul Dante are acces exclusiv vizual și prin intermediul comentariului lui Virgiliu. Modul în care Courtois a ales să reprezinte curtezana răspunde celor două tendințe predominante în gustul amatorilor de artă ai secolului al XIX-lea. Pe de o parte, chipul oacheș al personajului era menit să delecteze un public fascinat de lumea Orientului. În același timp, trupul cu pielea albă, cu aparență statuară, redat într-o postură clasicizantă – amintind de cea a zeilor fluviali din sculpturala antică – face referire la imaginarul Antichității clasice care constituia fundalul culturii vizuale în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.