Cănceu piriform prevăzut cu o toartă, gât înalt și evazat. Toarta este montată de la gât la diametrul maxim al vasului și este decorată cu o linie vălurită cu puncte. Suprafața decorativă reprezintă pomul vieții stilizat alcătuit dintr-o rodie mare, care se înalță dintr-o inimă, încadrată de lujeri și flori: lalele și passiflora. De-o parte și de alta a rodiei este pictat anul realizării vasului: 1955. Întreg decorul este încadrat în partea superioară, la buză, de un motiv geometric alcătuit din triunghiuri mici intercalate de puncte, iar la bază de o linie subțire. Cromatică: alb-gălbui; albastru.

Obiect de uz casnic de dimensiuni relativ reduse, realizat din lemn de brad, „fățuit”, cu nuanța lemnului de stejar; elemente metalice (alamă) și sticlă. Ceasul este format cutie de formă dreptunghiulară, care în partea din față prezintă o ușiță, la rândul ei, aceasta prezintă în partea superioară în orificiu de formă circulară, cu geam din sticlă. În partea inferioară, ușița prezintă trei casete, închise și ele cu geam din sticlă. Spatele cutiei ceasului prezintă un sistem de prindere. În interiorul cutiei din lemn se află seasul propriu-zis cu pendulă și cheița, pentru reglare. Decorul geometric simplu, format din linii reliefate, aflate pe fațada cutiei, a fost realizat prin strunjire.

Icoana reprezintă Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, Binecuvântând zdrobește ușile iadului. Mântuitorul este înfășurat cu o țesătură verde-brad în mijlocul coapselor și a mijlocului și cu o mantie roșie, cu interiorul verde, pe umeri. Mormântul este deschis. În dreapta mormântului și în registrul inferior sunt trei ostași romani, uimiți, căzuți cu fețele la pământ. Fondul icoanei cerul albastru cobalt-ultramarin strălucitor, încadrat de un chenar decorativ geometrizant alb, lăsând tematica iconografică să fie ca un medalion ovoidal. În jurul Mântuitorului este un spațiu de lumină galbenă, harică, a Învierii. În registrul superior, sunt două elemente florale mari, roșii-stacojii, cu petale rotunde albe, verzi și galbene. Icoana de Nicula are o cromatică armonioasă: galben-chihlimbar, roșu vermillon-stacojiu, alb, albastru cobalt-ultramain, verde brad-pădure, negru, gri cenușiu. Inscripția în româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb amestecat cu roșu cărămiziu - culoarea jertfei și a pământului. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală perpendiculară pe Cruce. Icoana este o oglindă a Nașterii Mântuitorului-giulgiul fiind vechea înfășare în scutecele alb al Pruncului Iisus. Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare este înveșmântată în mantie cu maforion negru, Sfinții Iosif și Nicodim au verde în veșminte - verdele culoarea Sfântului Duh și cele două femei mironosițe poartă galbenul - culoarea luminii și a mirului. Mironosițele sunt primele martore ale Învierii Domnului Iisus Hristos. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Cromatica, specifică centrului Șcheii Brașovului din Țara Oltului, este alcătuită din roșu vermillon, verde, albastru bleumarin ceruleum, galben, alb și negru. Fondul icoanei este un cer albastru cu flori mari roșii - ruje, cu frunze verzi. În anumite icoane, simbolurile florale înlocuiesc prezența îngerilor martori și păzitori sau a simbolurilor astrale, având și rol de ancadrament decorativ. Trăsăturile personajelor sunt fin desenate, tristețea și durerea dezvăluindu-se. În inscripție se dezvăluie Îngroparea Lui ICXC Iisus Hristos.

Icoana reprezintă Sfânta Treime. Dumnezeu-Tatăl și Fiul Iisus Hristos susțin globul pământesc dimpreună, Binecuvântând lumea, și având Crucea în spatele Pământului. Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt înveșmântați în roșu vermillon și verde-văratic-kaki, cu liniuțe fine albe. Deasupra, în registrul superior, dintr-un mănunchi de raze luminoase, printr-o mandorlă de nouri albi, rotunzi, se pogoară Sfântul Duh, sub forma porumbelului alb. Astfel este prezentă întreaga Sfântă Treime. Între Dumnezeu-Tatăl și Fiul este un spațiu luminos de galben, cu Crucea aurie. Fondul icoanei este cerul albastru ultramarin-indigo înconjurat de lumina galbenă de chihlimbar și lumina albă, ca de zăpadă. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ geometrizant brun-acajou, cu linia albă șerpuită, simbolul infinitului. Inscripția din româno-chirilică se traduce S Treime. Cromatica este luminoasă și armonioasă: roșu vermillon, albastru ultramarin-indigo, galben chihlimbar, verde văratic-kaki, brun, acajou, alb, negru. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.