Farfurie de formă tronconică foarte adâncită, cu buza foarte înaltă și ușor ieșită în afară în partea exterioară. Smălțuită la interior și la exterior (doar buza). În centru e decorat cu viță de vie, iar pe margine cu o linie. Pe fund are marca ”Granitul No 8”. Cromatică: fond interior crem, fond exterior maro; motive: verde; maro închis; maro deschis; gri.

Farfurie de porțelan de formă tronconică, smălțuită în interior și la exterior. Pe fond alb avem flori stilizate (margarete). Buza farfuriei este conturată de o dungă neagră, iar pe margini sunt flori vișinii cu frunze verzi; în interiorul farfuriei pictate avem două flori mari (vișinii) și frunze verzi.

Icoana reprezintă Învierea Domnului Iisus Hristos. Mântuitorul Iisus Hristos, ieșind din mormânt, Înviind, Binecuvântând zdrobește ușile iadului. Mântuitorul este înfășurat cu o mantie roșie vermillon în mijlocul coapselor și a mijlocului, fiind o îmbrăcăminte și a pătimirii. Mormântul este deschis, pecețile albastre sunt ridicate și ținute de Îngerul din stânga Mântuitorului Înviat. În mormânt mai este văzut în cealaltă ipostază, cea trecută, de om mort pus în mormânt, din care a Înviat. În dreapta este Sfântul Mare Împărat Constantin, cel care va găsi Crucea Răstignirii. Astfel sunt prezentate trecutul, prezentul și viitorul. Icoana de Nicula are o cromatică vie: galben-solar, roșu vermillon, alb, albastru cobalt, verde brad-pădure, negru, gri cenușiu. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin și întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă de 7 ruje - trandafiri roșii, dublii, cu linia albă șerpuitoare în interior - motivul veșniciei. Inscripția în româno-chirilică se traduce Învierea. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Obiect de lemn lung și îngust, curbat la vârf, prevăzut cu un dispozitiv de fixare pe ghete, care permite alunecarea pe zăpadă. Schiu din lemn prevăzut cu legături metalice în partea mediană, fixate în șuruburi metalice. În zona mediană este vizibilă subțierea lemnului spre exterior pentru a facilita alunecarea. Talpa este prevăzută spre exterior cu baghete de metal prinse cu șuruburi metalice, pentru facilitarea alunecării. De asemenea, în partea mediană a tălpii este vizibil un șanț care are și el rol în facilitarea alunecării pe zăpadă. La dispozitivul de fixare lipsește una din agățătorile metalice. Cromatică: culoarea patinată a lemnului.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este așezat călare pe un cal alb cu harnașament bogat, omorând balaurul brun-bronziu cu creastă, solzi și coadă lungă, cu lancea, pe care o ține cu amândouă mâinile, înfingându-i-o animalului în gâtlej. În partea dreaptă a Sfântului Gheorghe, în registrul îndepărtat, este pictată domnița salvată și ocrotită de marele mucenic, cu mâinile ridicate, atât de teamă și spaimă, cât și de mulțumire către sfântul purtător de biruință. Fondul este albastru, în registrul superior, cerul albastru cobalt și ceruleum, în degrade. Mantia Sfântului Mucenic Purtător de Biruință este roșie, având cămașa de cavaler cu zale și un motiv floral punctiform pe genunchiul stâng. Culoarea roșie este caracteristică mucenicilor și martirilor. În registrul îndepărtat sunt elemente de arhitectură, astfel spațializându-se narațiunea iconografică. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, alcătuit dintr-o ghirlandă de flori roșii, pe un lujer cu frunze, și de patru medalioane ancadratoare de imagini, situate în cele patru colțuri ale icoanei. În cele patru colțuri sunt pictate scene din viața și patimile mucenicești ale sfântului purtător de biruință: în papuci de fier, la întebare, legat la stâlpu, în varniță. Imaginea picturală este armonioasă, cu un desen rafinat, curat, expresiv și minuțios de detaliat, tușele de culoare frumos armonizate. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, brun, kaki, ocru, bronziu, albastru ceruleum, albastru cobalt, gri, galben-ocru, verde spanac-avocado, olive, alb și ngru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Gheorghe în papuci de fier, la întebare, legat la stâlpu, în varniță. Icoana este pictată de Pavel Zamfir Zugrav din Laz, este datată 1910, fiind o realizare rafinată prin acuratețea desenului, compoziția echilibrată și armonia cromatică.