Piesă de uz casnic realizată din ceramică ce are formă tronconică, adâncită. Marginea este foarte înaltă. Obiectul este smălțuit în interior și exterior (buza) și este decorat în centru cu motive vegetale și florale. Pe margine este decorat cu motive geometrice: predominând cercul. Cromatică: fond alb; verde; maro; ocru.

Maica Domnului Îndurerată este pictată în proporție obișnuită la această tematică iconografică, ocupând două treimi din suprafața icoanei. Poartă un maforion brun-maron, căptușit cu interiorul negru, bogat în ruje roșii - trandafiri și flori de măr-măceș, cu sacos roșu vermillon, cu bordura dantelată cu roșu. Are bordura roșie și dantelată cu auriu. În dreapta, este redat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, simbolizând jertfa, patima, durerea, tristețea Maicii Fiului Lui Dumnezeu. În registrul superior, icoana este încadrată de un chenar decorativ, format dintr-o ghirlandă de 4 ruje roșii, boboci de bujori. Trandafirul roșu mare de pe maforiomul Maicii Domnului are raze luminoase galbene și se continuă cu rujele din ghirlanda decorativă și invers. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin, în registrul superior și galben chihlimbar în spațiul din josul icoanei, în spatele Crucii mântuitorului. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Cromatica este armonioasă: negru, roșu vermillon, galben chihlimbar, ocru, albastru ceruleum, verde brad, auriu, alb. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Vas ceramic cu corpul sferic, gâtul scurt, gura largă și ușor evazată spre exterior. Vasul este smălțuit în exterior. Pe fond maro închis avem decorații realizate cu pensula, reprezentând trei flori dispuse pe partea mediană a vasului. Atât în partea superioară cât și în partea inferioară câte două șiruri de linii albe (una dreaptă și una ondulată) ce nu înconjoară tot vasul. Prezintă un capac detașabil de formă circulară cu un buton pentru manipulare, decorații sub formă de linii albe, albastre și roșii dispuse circular. Vasul prezintă o toartă pentru manipulare.

Obiect ceramic de formă bitronconică cu gâtul scurt și gura bilobată. Toarta este prevăzută cu ”țâță”. Decorul este amplasat pe toată suprafața și este format din motive florale și geometrice (liniare, curbilinii, punctiforme). Cromatică; fond: maron; motive: verde; maron închis; alb.

Icoana reprezintă Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos. Central este capul Sfântului Ioan tăiat de mâna călăului și dat, prin mâinile Salomeiei în mâinile Irodiadei. În registrul inferior central sunt redate mâinile rugătoare și trupul smerit îngenuncheat al sfântului prooroc, îmbrăcat în veșmântul roșu al muceniciei, pocăinței și jertfei. În partea dreaptă este Salomeia, fiica Irodiadei, paralelă cu oșteanul călău, primind pe tipsie capul Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul superior, sunt două arcade și bolți de arhitectură ecclesială, stâlpul central fiind însuși trupul Sfântului Ioan Botezătorul. Icoana are o compoziție simetrică și bine-organizată scenografic, cu o cromatică vie, armonioasă, deosebit de picturală: roșu vermillon, înspre trandafiriu, albastru cobalt, blau ciel, ceruleum, kaki, brun, negru, alb, ocru-muștar. Icoana este de Făgăraș, Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Tăierea lui Ioan Ioan. Ceea ce este demn de remarcat în această icoană este desenul tipsiei, asemenea unei aureole de sfânt schițată, tocmai prin mucenicie și jertfă se ajunge la sfințenie.