Obiect de uz casnic de formă tronconică foarte adâncită, cu buza foarte înaltă și ușor ieșită în afară în partea exterioară; este smălțuit interior și exterior (doar buza); în centru e decorat cu motive florale; pe fund are marca Granitul No 10 și două linii crestate. Cromatica: fond interior crem, fond exterior cărămiziu; motive: albastru, verde, galben, maro, negru.

Recipient ceramic de dimensiuni reduse, de formă bitronconică, cu baza plată, pântecul pronunțat și buza evazată. Cana prezintă o toartă care pornește de la nivelul gâtului și se unește cu vasul la nivelul diametrului maxim al acestuia. Opus toartei a fost realizat prin impresiune cu degetul, ciocul de scurgere. Întreaga suprafață a vasului prezintă motive ornamentale. Pântecul pronunțat al vasul prezintă motive fitomorfe stilizate: frontal, peste stratul crem de angobă a fost pictată o floare albastră, mărginită de frunze verzi. Jumătatea superioară prezintă peste fondul maro închis decor simplu: șiruri de vopsea, realizate prin pictare cu pensula. Cana era folosită în gospodărie pentru manevrarea, păstrarea sau servirea lichidelor. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: fond: crem; maro închis (exterior); maro închis (interior); motive: alb; verde; albastru, maro roșcat.

Icoana reprezintă Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos. Central este capul Sfântului Ioan tăiat de mâna călăului și dat, prin mâinile Salomeiei în mâinile Irodiadei. În registrul inferior central sunt redate mâinile rugătoare și trupul smerit îngenuncheat al sfântului prooroc, îmbrăcat în veșmântul roșu al muceniciei, pocăinței și jertfei. În partea dreaptă este Salomeia, fiica Irodiadei, paralelă cu oșteanul călău, primind pe tipsie capul Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul superior, sunt două arcade și bolți de arhitectură ecclesială, stâlpul central fiind însuși trupul Sfântului Ioan Botezătorul. Icoana are o compoziție simetrică și bine-organizată scenografic, cu o cromatică vie, armonioasă, deosebit de picturală: roșu vermillon, înspre trandafiriu, albastru cobalt, blau ciel, ceruleum, kaki, brun, negru, alb, ocru-muștar. Icoana este de Făgăraș, Țara Făgărașului. Inscripția din româno-chirilică se traduce Tăierea lui Ioan Ioan. Ceea ce este demn de remarcat în această icoană este desenul tipsiei, asemenea unei aureole de sfânt schițată, tocmai prin mucenicie și jertfă se ajunge la sfințenie.

Cănceu

Maica Domnului Îndurerată este pictată în proporție obișnuită la această tematică iconografică, ocupând două treimi din suprafața icoanei. Poartă un maforion brun-maron, căptușit cu interiorul negru, bogat în ruje roșii - trandafiri și flori de măr-măceș, cu sacos roșu vermillon, cu bordura dantelată cu roșu. Are bordura roșie și dantelată cu auriu. În dreapta, este redat Mântuitorul Iisus Hristos răstignit pe cruce, simbolizând jertfa, patima, durerea, tristețea Maicii Fiului Lui Dumnezeu. În registrul superior, icoana este încadrată de un chenar decorativ, format dintr-o ghirlandă de 4 ruje roșii, boboci de bujori. Trandafirul roșu mare de pe maforiomul Maicii Domnului are raze luminoase galbene și se continuă cu rujele din ghirlanda decorativă și invers. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin, în registrul superior și galben chihlimbar în spațiul din josul icoanei, în spatele Crucii mântuitorului. Inscripția din româno-chirilică se traduce IC XC Iisus Hristos. Cromatica este armonioasă: negru, roșu vermillon, galben chihlimbar, ocru, albastru ceruleum, verde brad, auriu, alb. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.