Farfurie de formă tronconică, ușor adâncită. Decorul este format din trei câmpuri florale (trandafiri) plasate imediat în apropierea buzei, dintre care două mai mici și una mai mare. Smalț alb. Cromatică: fond: alb; motive: maro; galben; verde; violet.

Mântuitorul Iisus Hristos, fiind răstignit pe Cruce, are în stânga pe ucenicul cel iubit, care a stat lipit de pieptul Învățătorului, la Cina cea de Taină, mai precis, pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, Evanghelistul Iubirii și în dreapta pe Maica Domnului Îndurerată, Jalnică și Plângătoare. Veșmintele Maicii Domnului sunt albastre, roșii și verzi (albastrul este culoarea Maicii Domnului), dungate cu alb și mantia roșie vermillon, spre acajou. Sfântul Ioan este îmbrăcat în roșu și albastru. Mântuitorul Iisus Hristos are o țesătură verde închisă în jurul mijlocului și a coapselor. Icoana este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format din ruje pe un lujer, cu frunze. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru bleu-ciel, verde de China închis, brun, maro, acajou, alb, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Restignirea. Între cruce și Maica Domnului și Sfântul Ioan sunt două flori albastre, asemenea unor lalele albastre, aducând imaginea la două sfeșnice arzânde și luminânde.

În centrul icoanei este Crucea, iar în stânga crucii este Sfântul Împărat Constantin, și în dreapta este Împărăteasa Elena, mama sa. Deasupra fiecăruia este inscripționat numele inversat, al celuilalt. Veșmintele sfinților împărați sunt pictate cu roșu vermillon, albastru bleu-ciel, ocru și alb. Poartă coroane împărătești și aureole de sfinți, mantiiile de împărați le au prinse la gât cu fibulă. În registrul îndepărtat sunt soarele și luna, elemente astrale. Fondul este văzduhul verde văratic plin de Duhul Sfânt, cu petale și flori mari roșii ruje - elemente florale stilizate. În registrul inferior sunt câmpuri cromatice de roșu, alb, albastre, paralele. Crucea este mare cât întreaga suprafață a icoanei, având în spate un soare de raze luminoase, asemenea unui curcubeu. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru ceruleum, bleu-ciel, brun, ocru, verde văratic-mușchi de pădure, alb, negru. Inscripția în româno-chirilică se traduce Constantin și Elena. Icoana este din Țara Oltului.

Icoana îi reprezintă pe cei doi Apostoli Sfinții Petru și Pavel, Petru având în mână cheile Împărăției Cerești și Pavel fiind sabia Cuvântului, susținând împreună pe umeri, chivotul unei biserici, simbolul Bisericii sobornicești și apostolești. Biserica Apostolică și Sobornicească este în registrul superior, îndepărtat și totodată apropiat, reprezentând simbolul icoanei. Au mantiile roșii și veșmintele în combinație de roșu vermillon și albastru-verde. Fondul icoanei este cerul albastru bleu-ciel senin. Prezentarea celor doi apostoli este una simetrică și echilibrat-compozițională. Chipurile sunt foarte expresive, cu trăsături fine. Compoziția este rezistentă și cromatica foarte armonioasă: roșu vermillon, albastru bleu-ciel și cobalt, verde brad, galben-chihlimbar solar, brun, gri, alb, negru. Icoana este de Nicula, Nordul Transilvaniei. Inscripția din româno-chirilică se traduce Petru Pavel. Ceea ce este de un impact vizual și estetic puternic este elementul floral, situat între cei doi apostoli, pe un petic galben-luminos. Floarea, bobocelul de trandafir, reprezintă delicatețea interioară sufletească, frumusețea Împărăției Cerurilor din fiecare suflet rugător, care stă la baza chivotului de biserică apostolească. Întreaga compoziție iconografică este încadrată de un chenar fitomorf, format dintr-o ghirlandă de ruje, cu frunze pe lujer.

Unealtă în formă de ”T”, prevăzută la un capăt cu spire și vârf, iar la celălalt capăt cu un mâner perpendicular, din lemn. Aceasta era folosită pentru executarea găurilor. Vârful a fost răsucit în spirală și aplatizat prin batere. Pe două din laturi are șanțuri mici, de tăiere. Cromatică: negru; culoarea patinată a lemnului.