Vas smălțuit, de formă ovoidală cu gâtul înalt cu gura supraînălțată și buza ușor evazată. Ulciorul prezintă o toartă cu ”țâță'' cu inserție la mijlocul gâtului, cu manșon, ușor, profilat în relief, care se unește imediat deasupra diametrului maxim. În jumătatea superioară pe fond cărămiziu decorații floral-vegetale ilustrând o floare, în plan central, cu patru petale maron despărțite de câte patru linii punctiforme și având un punct albastru în mijloc. Restul registrului ocupat de frunze verzi și succesiune de linii ondulate și linie frântă ce subliniază gâtul. Gura și ”țâță'' sunt pictate în albastru, iar partea inferioară în verde. Cromatică: fond maro; motive: alb; albastru; verde; maro.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt reprezentați împreună, fiind mai-marii voievozi ai oștilor cerești. În această icoană, primul este Sfântul Arhanghel Mihail, slujitorul Legii, iar al doilea este Sfântul Arhanghel Gavriil, supranumit îngerul aducător de dar și bunăvestire. Sfântul Gavriil este înveșmântat în sacos verde-smarald, cu dungi albe și orange și mantie roșie vermillon și are în mână frunzele crinului, iar Sfântul Mihail este îmbrăcat în haine de oștean militar, cavaler, cu pantaloni crem-roz și vestă de zale, cu solzi aurii. Amândoi sfinții țin cu mâinile dimpreună o sferă, glob pământesc, acoperită de o cruce ocrotitoare, asemenea unui chivot sau o oglindă a Asemănării. În registrul superior, pe cerul albastru este desenat triunghiul cu un ochi înscris, simbolul Sfintei Treimi. Fondul este cerul albastru cobalt. Cromatica armonioasă este alcătuită din: roșu vermillon, albastru ceruleum-cobalt, verde văratic și smarald, galben chihlimbar, roz-corai, crem, acajou, negru, alb. Inscripția din româno-chirilică se traduce Arh Mihail Arh Gavriil. Icoana este din Țara Oltului.

Icoana reprezintă Prohodul Domnului. Punerea în mormânt a Mântitorului Iisus Hristos. Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, fiind coborât de pe cruce, este învelit în țesătura giulgiului alb-verde-gri. Maica Domnului împreună cu Sfinții Iosif din Arimateea, Nicodim și două femei mironosițe aducătoare de mir țin în brațe trupul Mântuitorului. Compozițional se creează astfel o imagine concentrică de corabie, cu Crucea Răstignirii ca și catarg, corabia prefigurând Biserica. Giulgiul și îmbrățișarea celor apropiați, uniți întru dragoste și suferință, reprezintă axa orizontală, perpendiculară pe Cruce. Compoziția este echilibrată, simetrică și circulară. Maica Domnului este îmbrăcată în veșmânt roșu vermillon-corai, cu sacos alb-crem, cu dungulițe albastre. Veșmintele Sfinților și Mironosițelor sunt în combinație de roșu vermillon și verde-forest. Mironosițele sunt înveșmântate în galben-chihlimbar - culoarea luminii și a Mirului. Ele sunt vestitoarele Învierii Domnului Iisus Hristos. Fondul icoanei este cerul albastru regal și un spațiu de galben-chihlimbar-verde-maro, în registrul inferior. Întreaga tematică iconografică este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 2 ruje mari roșii vermillon. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru cobalt, regal, bleu-ciel alburiu, verde văratic-forest, galben chihlimbar, maro, alb și negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Îngroparea. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Nicula.

Vas ceramic de mici dimensiuni, de formă cilindrică, cu baza plată și susținută de un inel circular, pereții înalți și buza dreaptă. Cana prezintă o toartă care pornește de sub buză și se unește cu recipientul în proximitatea bazei. Peste fondul alb, pe una din lateralele toartei au fost realizate motivele fitomorfe: o floare roșie cu mijlocul și frunzele verzi. Cana era folosită în gospodărie pentru servirea lichidelor. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: fond: alb; motive: verde; roșu.

Urcior