Piesă ceramică de formă pătrată, smălțuită și angobată, cu rol decorativ. Laturile pătratului sunt marcate de două chenare, primul vălurit, al doilea în linie dreaptă. Ornamentată cu motive antropomorfe, zoomorfe și geometrice: un om cu căciulă în cap, ține în ambele mâini ulcioare, stând călare pe un cal masiv, ce are o copită ridicată. Sub cal, pictura este completată cu un șir de puncte negre încercuite cu maro. Motivele au fost la început incizate, iar apoi pictate. Pe spate, cahla este prevăzută cu un orificiu pentru prinderea aței. Tot aici, este inscripționat numele meșterului olar, "Colibaba". Cromatică: fond: alb; motive: verde, galben, maro, negru.

teasc de vin

Icoana o reprezintă pe Sfânta Mare Cuvioasă Parascheva din Epivat, Tracia, cu Sfintele Moaște la Iași. Are crucea în mâna dreaptă și o ramură de finic în mâna stângă. Este îmbrăcată în cămașă lungă albă - sacos, acoperit cu veșmânt roșu vermillon, cu interiorul căptușit cu brun-maro, verde de China și griuri. Maforiomul este închis la gât cu o broșă - fibulă neagră. Peste maforionul roșu, sfânta cuvioasă are coroniță și aureolă. Fondul icoanei este cerul albastru întunecat de un ton ultramarin. Compoziția este elaborată și detaliile se întrepătrund armonios cu alternanța cromatică. Este o icoană cu aer prețios, specific Niculei. Icoana este foarte frumos realizată artistic și estetic, finețea nuanțelor cromatice și expresivitatea sfintei cuvioase remarcându-se într-un mod deosebit. specifică picturii de Nicula, Nordul Transilvaniei. Pe segmentul auriu, din registrul superior, este inscripția din româno-chrilică care se traduce Sf Parascheva. Cromatica tomnatică: roșu vermillon, brun, maro, ocru, verde închis de China, negru, alb.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu și epitrahil alb-gri, cu trei cruci, cu mithră și aureolă. Fiind foarte bătrân, are barbă albă, lungă. Cu mâna dreaptă binecuvintează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un animal cu piele de felină cu solzi, cap de oaie neagră și diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. În registrul superior, în dreapta și în stânga sfântului ierarh, sunt două plante cu flori uriașe galbene și roșii, înlocuind oarecum într-un mod stilizat pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Fondul registrului superior este albastrul ceruleum al cerului și în registrul inferior fondul este un câmp verde. Pe cât priveliștea este încântătoare, ca de grădina Raiului, pe atât monstrul ciumei este înfiorător, creându-se o antiteză puternică între păcat și sfințenia vindecătoare. Cromatica armonioasă: albastru, roșu, galben, alb, negru se întrepătrunde estetic cu detaliile minuțioase ale desenului. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică, la confluența dintre Țara Oltului cu Țara Făgărașului. Inscripția în chirilică se traduce Sfântul Haralambie.

Vasul de formă tronconică cu pereții evazați ce se termină cu buza greaptă. Pe un fond crem s-au stropit pete de culoare verde. Buza vasului este smălțuită. Partea posterioară prezintă două găuri prin care trece ața de agățat.