Flori de umbră stau în cerdacul tău…

Iacobescu, Ștefan

Suportul este dispus pe verticală. Compoziția face referire la tema romantică dezvoltată de poetul român Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) în poezia „Stau în cerdacul tău”. În primul plan este reprezentată natura copleșitoare, asupra căreia domină lumina selenară. Ramurile înfrunzite, cu „flori de umbră”, cuprind întreaga suprafață a lucrării. Iubirea și natura semnifică ineditul liricii eminesciene. Printre frunze se zăresc repetitiv ochii poetului. Privesc către stânga jos. În planul secundar, pe centru, este redată umbra iubitei. Observarea iubitei se face prin intermediul ferestrei, spațiu al oglindirii și al invaziei erotice, fapt ce presupune reveria trăirii. Fereastra ce încadrează femeia este hotarul dintre cele două spații, exterior și interior. Atmosfera de intimitate este creată de cerdac, desemnând un spațiu intermediar, un ansamblu domestic întrepătruns cu un aer familiar. Petele sunt semitransparente. Paleta cromatică conține: negru, gri, verde, bleu, galben, ocru, maron. Contrastele de culoare aplicate sunt: contrastul simultan, contrastul clarobscur, contrastul de calitate. Lucrarea este semnată cu creion, în dreapta jos: „ȘTIacobescu”.