Fotografie de atelier, reprezentând o femeie și un bărbat în port orășenesc. Aceștia sunt surprinși lângă o masă de lemn, înclinată, pe care se află mai multe coșuri cu pește. Femeia este îmbrăcată în costum orășenesc, iar bărbatul în port de lucru. Se remarcă, în spatele bărbatului, un cântar. Fotografia, realizată pe hârtie albuminată după un clișeu pe sticlă, este lipită pe un carton crem. V: Însemnare manuscrisă, cu creionul în limba română: „Sedler / Grafică”; ștampilă: „Muzeul Brukenthal Sibiu / Nr....”; număr de Inventar MCPR 2559.

Recipient cilindric plat din doage din lemn de brad, strâns cu două cercuri din lemn de tei. Fundul superior format din două doage, spre deosebire de cel inferior care este format din trei doage, are prevăzută o gaură patrulateră pentru alimentarea/evacuarea conținutului lichid. Prevăzut cu două mici toarte laterale. Prezintă uzură funcțională. Cromatică: culoare patinată a lemnului.

Figura centrală a icoanei este Iisus stând în fața mormântului sărmanului Lazăr, pe care îl învie, ridicând semnificativ , dreapta cu degetele strânse. La picioarele lui Iisus, Lazăr stă întins în mormânt cu corpul acoperit de fașele obișnuite pentru stilul de înmormântare, capul ridicat trezindu-se, mâna stângă adusă spre bărbie. În stânga lui Iisus, se remarcă o figură bărbătească luând în brațe un copil, reprezentat din spate, simbolizând probabil, intrarea în sânul lui Avram al sărmanului Lazăr, semn al intrării în rândul drepților (sufletul fiind reprezentat sub formă de copil). În dreapta lui Iisus un apostol. Cromatica: bleu, roșu, galben, verde. În partea superioară e scris „Învierea lui Lazăr”. Pe spate, icoana este întărită cu o placă din lemn de esență moale.

Maica Domnului Îl ține în brațe pe Pruncul Iisus Hristos care are mânuțele împreunate în semnul rugăciunii. Maica Domnului arată calea cu mâna dreaptă, deci este Hodighitria. Maica Domnului este înveșmântată în mantie cu maforion roșu vermillon cu interiorul căptușit cu verde smarald și albastru regal, cu mâneca cu altiță verde și manșetă gri-sable cu elemente geometrizante negre. Pruncul Iisus Hristos este înveșmântat în ocru-muștar cu verde-albastru-negru, cu aureolă. Fondul icoanei este cerul de culoarea albastru regal și luminos. Cromatica este armonioasă: roșu vermillon, albastru regal și ceruleum, galben chihlimbar, verde forest și smarald, gri-sable, negru, alb, auriu. Inscripția din româno-chirilică se traduce Maica Domnului. Întreaga icoană este încadrată de un chenar decorativ fitomorf, format dintr-o ghirlandă din 3 ruje roșii vermillon, cu frunze gri-negre. Icoana este din Nordul Transilvaniei, Gherla.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, făcător-de-minuni și vindecător de boli, este cel mai bătrân mucenic din cei prăznuiți de creștini. Este cunoscut ca și făcător-de-minuni, vindecător de boli și ocrotitor al caselor familiilor creștine. Central este pictat Sfântul, îmbrăcat cu veșminte liturgice, arhierești, cu sacos roșu și epitrahil brun-bej, cu trei cruci, cu mithră și aureolă. Cu mâna dreaptă binecuvântează și cu mâna stângă ține în lanț ciuma, reprezentată antropomorfic și zoomorfic - un animal cu solzi, labe cu gheare și cap de diavol, cu trăsături umane. Ciuma, simbolizând boala incurabilă și moartea, are coarne de diavol, fiind, totodată și păcatul, patima, aducătoare de moartea duhovnicească. Sfântul Haralambie este încadrat de două coloane cu boltă, segmentând, astfel, un spațiu arhitectonic de biserică ortodoxă, coloanele fiind împodobite cu flori. Icoana se înscrie, ca și realizare artistică în Țara Oltului Inscripția din româno-chirilică se traduce Sfântul Haralambie. Cromatica este vie și armonioasă, specifică Țării Oltului: roșu vermillon, albastru bleu-ciel, verde, galben-ocru, brun-bej, alb, negru. Fondul este în registrul superior verde, cu pete roșii, asemenea unor flori - ruje, central boltei dintre coloane și arcadă este cerul albastru cu stele albe și roșii, iar în registrul inferior este format fondul din câmpuri parale de verde și roșu, alternativ.