Fotografie de atelier cu fundal pictat și elemente de recuzită: masă, scaun, vas cu flori. Prezintă o pereche în costume populare de lalndleri din Turnișor, județul Sibiu. Fotografia, realizată pe hârtie mată, sensibilizată cu carbon, este lipită pe un carton gros, de culoare verde și este încadrată întru-un paspartu crem. Urme de uzură funcțională: pete maro. Sub imagine, pe carton, marca atelierului fotografic și localitatea în care activează: „Victor Mysz / Fotograf / Hermannstadt”. V: Pe verso însemnare manuscrisă, cu creionul: „Leders Leopold / Katherina, geb. Rastel / Neppendorf”; număr de inventar MCPR 2556.

Ciocan dreptunghiular cu muchiile teșite cu cele două fețe drepte. Partea activă este lungă și se fixează în coadă printr-o gaură de înmănușare plasată excentric. Prezintă floare la capătul superior datorită lovirii cu ciocabe de dimensiuni mai mari. Cromatică: culoarea patinată a lemnului; negru metalic.

canceu

Cruce de jurământ, cu brațele ușor rotunjite, în afară de cel de jos, care este drept. Prezintă două orificii de prindere, sus și jos. În mijlocul crucii se află Iisus Hristos, ținând în mâna stângă Evanghelia și fiind încadrat, la partea superioară, la stânga și la dreapta, de doi îngeri sau sfinți. Sub Iisus se află pictată inscripția, cu caractere negre. Pe lângă inscripția de jos, mai există o mică inscripție, „N.R.”, în partea superioară. Printre îngeri și Iisus se află dispuse 7 linii ondulate, albe, ca niște șerpișori.. Cromatică: fond bleu, roșu, verde, maro, galben.

Icoana îl reprezintă pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul, traversând Cerurile, în carul de foc, tras de doi cai roșii. Sfântul este îmbrăcat în straie brun-kaki și mantie roșie și mână caii cu aripile aurii. Chipul Sfântului Ilie este unul ascetic, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul. În registrul inferior sunt Sfântul Prooroc Elisei, ucenicul Sfântului Ilie, care prinde cojocul aruncat și un țăran plugar, care se ține de carul de foc al sfântului prooroc. Cele două registre paralele, cerul și pământul, sunt despărțite de un lanț din nouri albi, o mandorlă, care lasă Cerurile să se deschidă. Asemenea țăranului plugar, care ară pământul, așa și Sfântul Ilie Tesviteanul ară Cerurile cu carul de foc și biciul în mână. În registrul superior, fiind trei registre paralele, este Dumnezeu-Tatăl, care binecuvântează și un înger. Între cele trei registre există comunicare și interferență, atât semantică, cât și cromatică. Cerurile roșiatice, de apus de soare, au firicele albastre, iar câmpurile albastre au denivelări și movile roșiatice, astfel în registrul inferior, pământul este reprezentat pe straturi și benzi cromatice alternative de roșu, albastru și alb. Întreaga narațiune este segmentată de lanțuri de nouri, mandorle mari sau mici, albe sau aurii. Compoziția este amplă, dezvoltată pe registre și relații între personaje. Cromatica este armonioasă: roșu, alb, albastru, verde mușchi-de-pădure, auriu-bronziu, negru. Inscripția din româno-chirilică se traduce Sf Ilie.